Principalele subiecte discutate
1. Dioda electroluminiscenta LED
Dioda electroluminiscenta LED (Light Emitting Diode) s-a impus in viata de zi cu zi. Ea este o jonciune pn polarizata direct, care transforma energia electrica in energie luminoasa in mod direct.
LED-urile sunt fiabile, au durata de viata lunga, sunt rezistente la socuri si vibratii, au stralucire mare si comutatie rapida, cost de intretinere redus si sunt in diverse culori (rosu, portocaliu, galben, verde , albastru sau chiar alb). In functie de culoare si tensiunea directa este diferita si cuprinsa intre 11.6V si 3.5V.
Deci pentru o functionare corecta cu intensitate luminoasa de emisie acceptabila, tensiunea de alimentare trebuie sa fie mai mare decat tensiunea directa a diodei LED, limitand curentul direct prin dispozitiv sub curentul maxim admis (limitarea prin rezistor in serie sau cu generator de curent).
Diodele se pot alimenta si cu impulsuri de curent mult mai mari decat cel direct, dar fara a depasi curentul direct de suprasarcina de aprox. 1 A cu durata de maxim 1 us.
2. Radiereceptor cu CI 555N
Se prezinta schema de principiu a unui radioreceptor simplu, destinat receptionarii unuia din posturile de radiodifuziune puternice, locale. Simplitatea lui il face accesibil radioconstructorilor incepatori.
Schema este destul de nonconformista. Radioreceptorul este realizat cu doua componente active, dioda de detectie (D1) cu germaniu si circuitul integrat liniar de tip BE555N, care, de fapt, este un temporizator si nu un amplificator.
Alimentarea poate fi realizata de la orice sursa cu tensiunea intre 9 si 15 V. Radioreceptorul este de tipul cu simpla detectie, circuitul integrat jucand rolul de amplificator de AF.
3. Procedeu pentru lipirea aluminiului
Secretul metodei consta in prepararea unui aliaj realizat prin topirea a 75 g de cositor pur, in care se arunca, in momentul topirii cositorului, 25 g de zinc electrolitic (din acela folosit la pilele electrice) taiat in suvite subtiri de 0.5-1 mm grosime si de 5-10 mm lungime.
Amestecandu-se incet zincul in masa de cositor topit se obtine o masa omogena de aliaj cositor-zinc. Aliajul topit se va turna in asa fel ca sa se obtina batoane cat mai subtiri.
Cu acest aliaj, fara nimic altceva, se va proceda la lipirea aluminiului de cupru.
Ordinea operatiilor
Presupunem ca dorim sa lipim un cablu din cupru cu o teava din aluminiu. Se va cositori dupa metodele obisnuite cablul de Cu, preferabil utilizand fludor sau cositor si colofoniu.
Se va spala cu alcool orice urma de grasime de pe cuprul cositorit, stergandu-se apoi cu o carpa curata. Teava de aluminiu sau dural se va curata cu smirghel pana ce suprafata pe care dorim sa facem lipitura va fi slefuita cat mai fin posibil.
Aceasta suprafata nu o vom trata cu nimic si nici nu vom aplica in timpul lipirii sau inaintea lipirii pasta decapanta, colofoniu, apa tare etc.
Cu ajutorul unui „pistol” de aragaz sau al unei lampi de benzina care nu „afuma”, vom incalzi teava de aluminiu cu 2-3 cm mai departe de suprafata pe care vrem sa aplicam lipirea, rotind incet teava.
Dupa 10-15 minute de incalzire, fara a indeparta sursa de incalzire de pe teava, vom aplica batonul subtire din aliajul de mai sus, executand o miscare rapida gen „stergere”, pe suprafata pe care vrem sa facem lipirea.
Scopul miscarii aproape bruste este de a nu tine mult in contact teava incalzita cu aliajul cositor-zinc, spre a nu se depune un strat prea gros de aliaj, deoarece este necesar a se depune un strat FOARTE FIN de aliaj pe suprafata ce va fi lipita ulterior cu cablul de cupru.
4. Verificarea telecomenzilor
Metoda prezentata este simpla si consta dintr-un LED infrarosu (daca este din cele pentru receptie, rezultatul va fi si mai bun), cuplat la intrarea unui amplificator de audiofrecventa care are o sensibilitate de cel putin 10 mV. Alegerea modelului de AAF se lasa la latitudinea fiecaruia.
5. Milivoltmetru compensator pentru tensiuni continue
De multe ori avem nevoie sa cunoastem nu doar valoarea unei tensiuni continue, ci si valoarea cat mai precisa a unor modificari foarte mici ale respectivei tensiuni.
Milivoltmetrul analogic descris in articol indeplineste ambele cerinte, fiind ideal intr-o gama larga de masuratori si experimente, mai ales datorita realizarii pe cale electroica a unui puternic „efect de lupa” asupra acului instrumentului indicator.
6. Circuite microstrip
Circuitele microstrip sunt circuitele electrice LC de frecvente inalte (peste 300 MHz, in domeniul microundelor). Ele se bazeaza pe linia microstrip, sau pe segmentele de linie microstrip care pot avea diverse proprietati. Ca orice linie de transmitere a energiei electromagnetice, si linia microstrip este formata din doua conductoare.
Fiind o linie nesimetrica, unul din conductoare este constituit dintr-un plan conductor (masa), iar conductorul „cald” dintr-o panglica metalica ingusta (strip), cat mai conductoare, de latime w.
Linia microstrip a fost denumita initial si ghid de unda plat (fara pereti laterali), un ghid plan conductor umplut cu dielectric (substrat fara pierderi).
Modul de propagare pe linia microstrip este transversal electromagnetic, ca si la alte linii. Nu exista standardizat un semn conventional pentru linia microstrip pentru a fi folosit pe schemele de principiu. Diversii autori folosesc diverse reprezentari.
7. Lumina dinamica
Se prezinta realizarea unui joc de lumini de tip ghirlanda pentru pomul de Craciun, nu cu numar mare de efecte luminoase, dar prin folosirea la maxim a imaginatiei la legarea si dispunerea becurilor se obtin rezultate ce vor satisface exigentele multor constructori amatori.
Montajul utilizeaza o memorie bipolara RAM static (memorie cu acces aleatoriu) de tip SN7489, dar se poate utiliza si o memorie RAM Schottky (three state) de tip S189, care este identica la conexiuni cu 7489, deci fara modificari in cablaj.
Un dezavantaj al acestor memorii este pierderea informatiilor o data cu intreruperea alimentarii, insa calitatea dominanta consta in posibilitatea atat a scrierii cat si a citirii informatiei din orice locatie.
