Un proiect al Societatii Romane a Radioamatorilor
Autor: G. P. Grudinskaia
Colectia: Radio
Editura: Tehnica – Bucuresti
An aparitie: 1959
Folosirea undelor ultrascurte
Folosirea undelor untrascurte a cunoscut o dezvoltare tot mai mare si mai rapida. Interesul pentru aceasta gama de unde este legat de dezvoltarea radiolocatiei, a noilor forme de radiocomunicatii, a televiziunii, a radiofuziunii cu modulatie de frecventa etc. care au impus transmiterea radiatiilor pe o banda larga de frecvente.
Transmiterea pe o banda larga de frecvente poate avea loc numai in gama undelor ultrascurte. In afara de acestea, toate celelalte game, si in scpecial gama undelor ultrascurte, sunt atat de incarcate incat este de dorit ca un numar cat mai mare de liii de comunicatii sa se mute in gama undelor ultrascurte.
S-a verificat posibilitatea unor comunicatii regulate pe UUS, la distante ce depasesc 1000 Km, in special pe liniile de comunicatii pe UUS din regiunile arctice care nu sunt supuse intreruperilor.
Ce sunt undele ultrascurte?
Unde ultrascurte se numesc undele radio mai scurte de 10m (cu frecventa mai mare de 30 MHz). Gama de UUS se invecineaza spre frecventele joase si undele scurte, iar spre frecventele inalte cu razele inflarosii.
Limita de 10m a undelor ultrascurte a fost determinata de faptul ca, asa cum se considera mai inainte, straturile superioare ale atmosferei (ionosferei) nu mai exercita, de regula, nici o influenta asupra undelor cu lumgimea de unda mai mica de 10cm si ele se pot propaga numai la distante mici.
Gama de UUS poate fi impartita in patru subgame: undele metrice (10 – 1m), undele decimetrice (1m – 10cm), undele centimetrice (10 – 1cm) si undele milimetrice (mai scurte de 1cm). Fiecare din aceste subgame isi gaseste o utilizare in tehnica. Astfel, gama undelor metrice se foloseste in televiziune, in radiodifuziunea cu modulatie de frecventa, in navigatie si in radioastronomie, iar in ultimul timp si pentru comunicatii radio la distante mari. Gamele undelor decimetrice si centimetrice se folosesc in televiziune, in radiolocatie si in radiocomunicatiile cu mai multe cai. Gama undelor milimetrice este inca in studiul de cercetare (1959).
Orice linie de radiocomunicatii consta in trei parti principale: emitator, receptor si linia care le uneste. In cazul comunicatiilor prin fire, rolul liniei intermediare este indeplinit de mediul (spatiul) in case se propaga undele radio.
Stiinta propagarii undelor radio
Stiinta propagarii undelor radio se ocupa de studiul acestei verigi intermediare, adica de studiul proprietatilor suprafetei pamantului si atmosferei din punct de vedere al influentei exercitate asupra propagarii undelor radio. Sarcina cercetatorilor si inginerilor care lucreaza care lucreaza in domeniul propagarii undelor radio consta in studierea legilor de propagare a undelor radio si in cautarea metodelor de alegere a lungimii de unda, a puterii emitatorului si a intensitatii campului necesare pentru receptia sigura a unuia sa a altui tip de emisie.
O particularitate a stiintei propagarii undelor radio este aceea ca imbratiseaza un cerc mare de probleme. Acestea sunt in special probleme de radiotehnica, dar adesea se recurge si la cele de fizica, geofizica si chiar de astronomie.
Structura cartii
Capitolul 1. Notiuni de baza referitoare la propagarea undelor radio
Capitolul 2. Structura si proprietatile electrice ale suprafetei pamantului si ale atmosferei
Capitolul 3. Propagarea UUS in limitele orizontului vizibil
Capitolul 4. Propagarea troposferica a UUS
Capitolul 5. Propagarea ionosferica a UUS
Capitolul 6. Parazitii la receptia UUS
