Autor: Ing. Aurelian Mateescu
An aparitie: 1985
Acest subiect este larg dezbatut de iubitorii de muzica si echipamente de inalta fidelitate de pretutindeni, diversele tipuri de incinte existente pe piata avand adepti uneori la fel de radicali ca si fanii football-ului, gata sa apere sau sa nege cu vehementa o incinta sau alta dupa cum evolueaza preferintele lor.
Dar de unde aceasta diversitate de realizari tehnice?
Explicatia cea mai plauzibila este legata de constructia urechii umane, de faptul ca, la o aceeasi „solutie tehnica” aplicata de natura, perceptia sunetului in toata complexitatea sa, este diferita de la om la om. Astfel ca, „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!”. Trecand peste exagerarile care ridica in slavi o realizare (o incinta), in detrimentul alteia, trebuie sa spunem ca singurul adevar probat ramane proverbul!
Incintele inchise
Incintele inchise sunt cunoscute inainte de anii ’50. In 1949, Harry Olson si J. Preston au patentat suspensia acustica. Edgar Villchur si Henry Kloss au fondat „Acoustic Research”, firma care a utilizat aceasta solutie tehnica, incinta AR-3 devenind clasica.
Henry Kloss s-a desprins si a fondat alte companii de success care au popularizat acest proiect, „KLH” si „Advent”. In 1972, Richard Small a publicat cele mai complete date de proiectare pentru incinte inchise.
Incintele deschise (bassreflex)
Incintele deschise (bassreflex), nu sunt nici ele o noutate. In 1932, A.C. Thuras a descris in patentul sau interactiunea dintre difuzor si deschiderea practicata in incinta. In anii ’50, o serie de cercetatori, printre care Branek, Van Leeuwen, de Boer, Lyon, Locanthi si Novak, au publicat articole care detaliau modelele matematice analogice incintei deschise, filtrele „trece-sus”.
O contributie importanta la definirea modelului matematic si la stabilirea termenilor pentru proictare o au locrarile lui A.N. Thiele din 1961, chiar daca lucrarile sale nu cuprind un calcul sistematic al pierderilor din incinta.
Articolele lui R. Small publicate incepand din 1973 trateaza problema pierderilor din incinta si efectul lor asupra linearizarii curbei de raspuns, problema reluata de Robert Bullock, care a contribuit la cresterea acuratetei tabelelor de proiectare.
Incintele cu radiator pasiv
Incintele cu radiator pasiv au fost descrise pentru prima data in patentul lui Harry Olson „Difuzoare si metode de propagare a sunetului”, aparut in ianuarie 1935. Tot Olson a mai publicat in 1954 o lucrare asupra aceluiasi proiect, iar mai recent in 1973 si 1974 Nomura, Kitamura si Small au mai publicat articole tratand aceasta tema.
Incintele cu linie de transmisie
Incintele cu linie de transmisie au la baza realizari datand din anii ’30, cand labirintul acustic era studiat si realizat de Stromberg si Carlson. Ulterior, A.R. Bailey (in anii ’60) si A. T. Bradbury (in 1976) au publicat articole referitoare la cercetarile lor asupra acestei solutii tehnice.
Putem astfel sa spunem ca nu este „nimic nou sub soare” in ceea ce priveste solutiile tehnice adoptate de diversele firme constructoare de incinte acustice. Noutatile tehnice sunt legate aproape exclusiv de introducerea materialelor noi, utilizate in primul rand in domeniul spatial, militar etc., si ne referim la adezivi, materiale pentru membrane, izolatori acustici etc. Aceste materiale au proprietati care imbunatatesc performantele traductoarelor (difuzoarelor), fara sa se fi ajuns la o solutie ideala nici in constructia acestora.
Materiale precum kevlarul, aliajele ultrausoare materialele plastice, spumele metalice sau materialele cu structura tridimensionala, utilizate frecvent astazi in constructia membranelor difuzoarelor, nu au putut inlocui utilizarea majoritara a membranelor din celuloza (hartie), chiar daca aceasta a fost armata cu fibre de carbon sau polimeri.
Daca in cele de mai sus ne-am referit exclusiv la incintele echipate cu difuzoare dinamice, am facut-o pentru ca acest tip de incinte ramane de departe cel mai raspandit.
Incintele echipate cu traductoare electrostatice, desi au performante remarcabile si un numar de adepti care le apara cu fervoare, au si ele scaderile si imperfectiunile lor.
Materialele prezentate in aceasta lucrare reprezinta, poate, cel mai complet indrumator de proiectare a incintelor acustice publicat pana acum in tara noastra (pana in 1985), cuprinzand o mare cantitate de date si formule de calcul pentru toate elementele componente ale unei incinte.
