Pana la paritia lui Guglielmo Marconi
De-a lungul timpului, am avut parte de multi oameni de stiinta, experimentatori, inventatori etc, ce si-au dat interesul pentru a realiza un sistem de transmisie-receptie prin „unde hertziene” (evidentiate de Hertz in 1878), care sa se propage in eter la distante cat mai mari.
La aparitia lui Guglielmo Marconi printre ei, fiecare avea deja remarcabile realizari tehnice ce puteau constitui bazele radiotehnicii, aparitia acesteia fiind considerata pentru unii posibila, iar pentru altii imposibila (mai putini). Unele dintre realizarile tehnice au fost brevetate, altele insa nu.
Desi premergatorii lui Marconi au avut si alte preocupari tehnice, aici vor fi prezentate in special cele din domeniul radiotehnicii.
Premergatorii
1835: in cautarea de sugestii ce ar putea duce la o formula capabila de a detecta undele electrice, diversi experimentatori au constatat ca un amestec de razatura de cositor si carbune, era un rau conductor de electricitate, dar devenea un bun conductor atunci cand descarcatura unei butelii Leyda (condensator electric) trece prin el.
1852: Samuel Alfred Varley a constatat ca pilitura metalica ofera mai putina rezistenta curentului atunci cand este influentata de electricitatea atmosferica. Cativa ani mai tarziu acesta a realizat cea dintai aplicatie practica a principiului, prin construirea unui paratraznet util pentru protejarea liniilor telegrafice.
1853: William Thomson a stabilit teoretic formula (ce ii va purta numele) perioadei oscilatiilor electrice intr-un circuit LC: T=2π√LC
William Thomson (1824-1907)
Fizician englez innobilat (Lord Kelvin). Cu preocupari in caldura si termodinamica, in electrotehnica, a pus bazele teoriei oscilatiilor electrice, ce a condus ulterior la dezvoltarea teoretica si practica a radiotehnicii si electronicii. Interesant este ca a fost sceptic in privinta posibilitatii aparitiei radiotehnicii.
1858: Berend Wilhelm Feddersen (1832-1918) demonstreaza experimental formula lui Thomson.
1864: James Clerk Maxwell lanseaza ipoteza ca lumina este o radiatie electro-magnetica si ca radiatia electromagnetica se propaga in spatiu ca o unda.
Hertz construieste un rezonator sub forma unui cerc de fier cu un intrefier de cativa mm pe care l-a plasat in apropierea unui eclator ce producea oscilatii electrice; prima rezonanta (o mica scanteie in intrefierul rezonatorului) este observata atunci cand rezonatorul se afla la distanta de 10m de eclator, demonstrand astfel existenta undelor prezise la Maxwell. Ulterior va descoperi ca acestea sunt reflectate de pereti. Va relua experimentele in spatiul liber, utilizand ca reflector o placa metalica; va obtine unde stationare si va putea masura chiar lungimea de unda (aproximativ 9m).
Profesorul David Edward Hughes va observa ca descarcatura buteliei de Leyda sau a condensatorului face ca pilitura de zinc si de argint dintr-un tub de sticla, pusa in legatura cu o baterie sau cu un receptor telefonic, sa se lipeasca sau sa cohereze. Tot el este cel ce inventeaza un microfon cu carbune mult mai sensibil decat cele anterioare.
1880: Graham Bell realizeaza primele experimente de transmitere a sunetului la distanta. „Photophon”-ul sau utiliza radiatia in infrarosu modulata de o oglinda vibrand in ritmul semnalului de vorbire; la receptie, semnalul concentrat de o oglinda concava era transformat in semnal electric de un detector cu seleniu si aplicat unei casti telefonice.
1881: William Henry Preece scria „… Prin radiophone, termen adoptat de Mercadier, Bell si Tainter si de mine insumi, eu inteleg pur si simplu producerea sunetului de catre energia radianta… Prin energie radianta, fizicianul intelege miscarea eterului…” (Engineering vol 32, 8 July 1881, pag. 29-33).
1883: Thomas Alva Edison realizand experimente cu lampa cu incandescenta inventata de el si introducand o mica placa metalica, a observat ca un galvanometru din circuit indica trecerea unui curent electric, cand placa era legata la polul pozitiv al sursei de alimentare, ramanand la zero la legarea acesteia la polul negativ. Astfel descopera fenomenul de emisie termoelectrica. Fara a-i acorda vreo importanta, a notat efectul ce ulterior ii va purta numele de „efectul Edison” si studiat ulterior de fizicianul John Ambrose Fleming (1849-1945). Aceasta a fost prima experienta de electronica, ce a marcat inceputul unei noi ramuri tehnice, legile „efectului Edison” ce reprezinta bazele electronicii moderne.
1884: Edison patenteaza o aplicatie a efectului descoperit de el, fiind vorba de indicatorul de tensiune, in care un miliampermetru conectat in circuitul anodic al diodei, indica un curent proportional cu tensiunea anodica. („Indicator electric” U.S. Patent 307.031.13.11.1819).
Thomas Alva Edison (1847-1931)
Fizician si inventator american (SUA), primul brevet de inventie l-a obtinut in 1868 si se referea la un inregistrator electric de voturi. In 1879 inventeaza lampa electrica cu incandescenta, iar in 1882 realizeaza prima centrala electrica, punand bazele distributiei electrice. Din cele 1200 de brevete de inventie, reamintim urmatoarele: fonograful (1887), acumulatorul, microfonul cu carbuna, etc. In 1927 a fost ales membru al Academiei de Stiinte a SUA.
1885: Heinrich Hertz, proaspat numit profesor la Scoala politehnica din Karlsruhe a inceput experimentele cu oscilatiile produse de descarcarile electrice produse de un eclator; problema se punea daca aceste oscilatii emit forte electrice in spatiul liber sub forma de unde si cum ar putea si masurate.
1889: La 3 decembrie Hertz raspunde la scrisoarea lui Heinrich Huber: „Totusi vibratiile unui transformator sau telegraf sunt de departe prea lente; iau de exemplu o suta pe secunda, ceea ce este o cifra ridicata, atunci lungimea de unda in eter va fi 300 km si distanta focala a oglinzii trebuie sa fie de aceeasi marime. Daca ati putea construi o oglinda la fel de mare ca un continent, veti putea reusi cu un astfel de experiment, dar este impractic sa faceti orice cu o oglinda obisnuita intrucat nu va fi observabil nici cel mai mic efect”…
Heinrich Hubber propune ca undele electromagnetice sa fie utilizate pentru comunicatii.
Sir Oliver Lodge demonstreaza faimosul sau „Sintonic Leyden Jars” (la Institutul Regal din Londra); circuitul de transmisie si cel de receptie (in experienta lui Hertz) sunt rezonante (lucrarea este republicata in 1890 in revista Nature).
Sir Oliver Lodge, obtine ceea ce se poate numi „o detectie radio”. El a asezat doua sfere de metal in apropiere stransa; cele doua sfere erau conectate in circuitul unei baterii prin intermediul unui galvanometru. Cand se descarca o butelie de Leyda in apropiere, prin galvanometru trecea un curent electric.
Bibliografie / surse:
https://en.wikipedia.org/Hughes
https://en.wikipedia.org/Preece
https://ro.wikipedia.org/Hertz
https://de.wikipedia.org/Huber