Calculatorul DACICC-1 a fost conceput si realizat la Institutul de Calcul Cluj (filiala din Cluj-Napoca a Academiei Romane) intre anii 1959–1963 la initiativa acad. Tiberiu Popoviciu.
Realizarea calculatorului a fost condusa de Manfred Rosmann, iar dupa aceea de ing. Gheorghe Farkas. Echipa de proiectare si implementare a fost formata din inginerii Bruno Azzola, Mircea Bocu si Iolanda Juhasz, iar sistemele de programe au fost dezvoltate de matematicienii Emil Muntean, Liviu Negrescu si Teodor Rus.
Realizarea acestui calculator s-a bazat pe experienta obtinuta in cadrul proiectarii si implementarii calculatorului experimental MARICA, construit in 1959.
Pe langa tuburile electronice trebuie mentionat faptul ca a avut in componenta tranzistoare, fiind pentru prima data utilizate in cadrul unui calculator in Romania.
Caracteristicile tehnice ale calculatorului DACICC-1
De asemenea, s-au utilizat pentru prima data la un calculator romanesc inele de ferita pentru memoria interna. Memoria interna era realizata pe inele de ferita si continea 1024 celule de 36 de biti, ciclul de lucru fiind de 17 microsecunde.
Memoria cu ferite a calculatorului DACICC-1 (matrice de ferite cu 1024 de biti)
Memoria externa era pe tambur magnetic cu 32 de capete de citire-scriere si continea 2048 celule cu un timp de acces mediu de 12 ms. Majoritatea elementelor utilizate in realizarea calculatorului se fabricau in tara.
Panoul de comanda al calculatorului DACICC-1
- inscrierea manuala in memorie si vizualizarea continutului unei adrese;
- inscriere in numaratorul de comenzi, cu vizualizare;
- executarea programelor automat sau pas cu pas;
- verificari ale calculatorului cu ciclu inchis;
- alegerea sistemului de introducere a datelor (mecanic sau optic);
- alegerea sistemului de iesire (tiparire, perforare);
- alegerea numarului de cifre care se tiparesc;
- alegerea regimului pentru stopul conditionat;
- cuplare, decuplare, porniri, opriri, stergeri etc.
Dispozitivul de comanda – era organizat sub forma unei matrice si interpreta un numar de 32 de instructiuni (avea alocati 5 biti pentru codul operatiei) si adresa 1 K cuvinte de memorie (avea alocati 10 biti pentru adresa). Lucra in binar in virgula fixa. Efectua 2000 adunari pe secunda avand frecventa de tact de100 kHz.
Precizia de prelucrare era de 9 cifre zecimale. Dispunea de un lector de banda perforata cu citire mecanica (6 caractere/sec) si unul cu citire fotoelectrica (1000 caractere/sec). Rezultatele erau tiparite la o masina de scris sau perforate pe banda de hartie.
Este considerat primul calculator romanesc care folosea tranzistoare si primul calculator romanesc care avea memoria interna realizata cu ferite.
Bibliografie:
Nicolae Tapus, Stiinta si Tehnologia Informatiei in Romania, Academia Romana, Editura Academiei Romane – Bucuresti, 2018